Sunday 6 April 2008

Dumitru Radu Popescu - Muntele

3 comments:

Anonymous said...

Am intrat acum dupa ce ti-am scris la Anca, pe blogul tau si prrima oara pe aceasta sectiune, pentru care ca intotdeauna te felicit dar profit de ocazie sa-ti citez incheierea unei prezentari facute lui DRP:

"Cine s-ar fi gîndit ca, dupa sîngeroasa Revolutie din Decembrie 1989 , vom mai gasi lectori marxisti, semidocti, ca prof. univ. Dunare, din romanele lui D.R.P., doctoranzi, dascali (de fosta economie socialista), ce au pus umarul la „încheierea” colectivizarii si la îndoctrinarea si ateizarea multor generatii tinere, „doctori” si „confi”, uitati în functii ?… De ce D.R.P. ocoleste, azi, redactia „Tribunei”, înaintînd, pe acelasi unic culoar, spre Asociatia Scriitorilor? Dupa buni prozatori, în traditia româneasca, precum Agârbiceanu, D.R.P., Vasile Rebreanu, si prin extensie Dan Rebreanu, Mircea Vaida-Voievod, Constantin Cublesan, Radu Mares, N. Prelipceanu, Tudor Vlad, regretatii Marcel Constantin Runcanu, Emil Bunea, Dumitru Mircea, Tudor Dumitru Savu – „Tribuna”, „moara a ideilor”, revista cu cei mai valorosi prozatori, e condusa azi, cu usile închise , de un fost ideolog marxist , care, la cei aproape 60 de ani ai sai, nici macar nu a ajuns membru al U.S.R.! Cine îl tine „înfipt” acolo, ca sa avem restauratie în cultura si chiar intoxicari si afirmari ideologice, peste capetele creatorilor de arta , Boieri Dumneavoastra?!… Doamnelor si Domnilor?!…

De ce acesti tovarasi vigilenti, din fosta lume , apusa, nu s-au autolustrat si nu se auto-lustreaza pîna nu e prea tîrziu? Doamnelor si Domnilor?!… "

PS. Asta este intrebarea la care tu o sa-mi dai un reapuns caldicel despre nedreptate=dreptate sau invers?

PPS: Cred ca urmaresti si aceste postari, desi nimeni nu s-a ostenit sa-ti multumeaca pana acum si pentru aceste preluari din fonoteca de aur??

Bibliotecaru said...

Părerea mea este că manifestarea politică şi cea culturală sunt două lucruri diferite. Mai cred că marii scriitori au abordat teme proletcultiste cu bună credinţă, fără să gândească că prin o asemenea literatură clădesc comunismul. Până la urmă este normal ca într-o societate condusă de comunişti să compui operă cu comunişti. Mai e ceva, de foarte multe ori apar în operele proletcultiste comuniştii corupţi.

Pentru mine cultura are cu totul altă dimensiune decât politica. Îmi place Tolstoi, de exemplu, chiar dacă se dovedeşte că era Stalin în persoană travestit. Nu o să condamn niciodată un creator de artă pentru credinţele sale politice.

"Sufocarea" unui artist pentru că nu răspunde unui "îndemn" politic, este probabil cea mai mare crimă intelectuală. Trebuie să spun însă că din suferinţă se nasc capodopere şi, într-un stil egoist, sunt mulţumit că aceste capodopere există.

kalyfonus said...

caut aceasta piesa de 4 ani. Te rog, iti las adresa mea de mail, sa gasesti o posibilitate de a mi-o trimite. Am incercat sa o ascult macar pe pagina ta dar nu se incarca.
kalyfonus@yahoo.com