William Shakespeare - Regele Lear

Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare si reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez.

Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman şi în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri şi a unei lumi considerată de protagonist, o reflecţie ideatică a percepţiilor sale interioare.

Regele Lear devine un simbol al preţului care trebuie plătit pentru o prea mare încredere în vanitatea personală şi o judecată superficială a unor concepte universale, cum ar fi dragostea parintească şi modul în care poate fi exprimată. Lear este victima aparenţelor şi a vanităţii sale exagerate. La început, el judecă lumea în convenţii lipsite de substanţă. Nobilitatea sa, atât de des prezentată ironic de Shakespeare, îl orbeşte iniţial şi îl împiedică să vadă adevărata esenţă a sentimentelor umane. Îşi va împărţi regatul -un semn de destrămare în tradiţia saxonă- folosind ca repere simple afirmaţii măgulitoare, uitând sau neputând să vadă adevărata lor valoare. Soarta şi propria prostie, îl vor face să cunoască adevarul în mod tragic. Nebunia va deveni luciditate. Ceea ce a preţuit se va dovedi amară înşelăciune, iar tardiva raţionalitate şi adevarata dragoste de tată -Cordelia- vor funcţiona ca vehicule ale salvării sale spirituale.